marți, 1 noiembrie 2011

brumar (brumaire)

7 comentarii:

  1. Trecut-au ore, zile, mii de clipe,
    Tresar și-acum citind din vechile scrisori,
    Privesc pe geam afară și îmi aduc aminte
    De soarele din suflet zâmbind ascuns din nori...
    Ca frunzele sub brumă aș vrea să mă ascund,
    Când, cu voce caldă, tu îmi șoptești în gând:
    "Pășește în lumină și lasă-te cuprins
    De razele divine, trezindu-te din vis".

    RăspundețiȘtergere
  2. tare frig... cred că a fost o atmosferă extraordinară...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțu'.
    Văd o dualitate soft în peisaj (nu extremistă), adică: o lumină timidă (nu orbitoare) și umbră (nu întuneric)...
    Simbolistic, o nehotărâre în trecerea de la o stare la alta, de la o etapă la alta... O stare tranzitorie...
    Sau poate îmi lipsesc ochelarii și nu văd prea bine. :)

    RăspundețiȘtergere